ALEGERE ÎNTRE AERUL DE RESPIRAT ŞI DUMNEZEU

Demult de tot, în India, un om s-a gândit că i-ar plăcea să pornească pe drumul spiritual al cunoașterii şi să-l întâlnească pe Dumnezeu.

În timp ce mergea într-o zi pe malul unui râu, a văzut un ”sadhu”, un sfânt, care medita pe marginea apei curgătoare. Şi-a spus: “O, acesta este cel pe care l-am căutat ! O să-l rog să mă înveţe despre Dumnezeu”.

În momentul în care s-a apropiat şi s-a înclinat în semn de respect, bărbatul a ţâşnit deodată în picioare, l-a apucat strâns de ceafă, l-a tras în apă şi i-a scufundat capul în adânc. 

La început, omul s-a zbătut să scape, dar după aceea şi-a zis: “Înţelepciunea îmi înţelege misiunea de căutare şi acesta este un ritual de purificare. Ce minunat !”  Şi s-a relaxat.
Văzând că bărbatul continuă să-l ţină cu capul sub apă, omul şi-a închipuit că era probabil foarte nevrednic, dacă avea nevoie de atâta purificare. 

Când a început să-i fie tot mai greu, a încercat din nou să se smulgă din mâinile bărbatului, dar apoi a decis că era vorba de o modalitate inteligentă de a-i verifica devotamentul şi şi-a propus să reziste. Până la urmă, a rămas fără suflu. 

Bărbatul nu şi-a domolit strâmtoarea de fier nici măcar cu o iotă, şi atunci omul şi-a zis: “Acesta nu este un om sfânt; este un nebun care vrea să mă înece !” A început să se agite cu disperare, dar şi-a epuizat curând şi ultimele forţe şi a rămas nemişcat.
În secunda în care nu s-a mai zbătut, a fost tras afară din apă şi dus pe malul râului. A rămas întins pe spate, trăgând aer în piept şi respirând sacadat. După ce şi-a revenit, sfântul l-a ţintuit cu o privire pătrunzătoare şi l-a întrebat: “La ce te-ai gândit în acele ultime clipe ?”
Omul a răspuns: “Nu mă puteam gândi decât la cât de mult îmi doream aer.”
“Întoarce-te ! Când ai să-L doreşti pe Dumnezeu la fel de mult, am să te învăţ.”


sursa: http://www.delaomlaom.ro